poezii si nopti nedormite

Ai plecat!Intoarce-ti pentru ultima oara privirea...
Ia-mi sufletul pe taisul pumnalului,iubirea!
Ia-o unde te duci,caci,neavand nevoie de mine,eu...
Eu nu am ce cauta printre oameni!Soarbe-mi sangele
Sangele care se scurge la coltul gurii,inchide-mi ochii
Ochii deschisi catre nemurire!Dar mai piveste-ma odata.
Sa plec cu imaginea ta pe retina...
Ucide-mi existenta tulbure,un cheag de sange plin de nisip,
Din care tot ce e sange,e iubirea mea,iar tot ce e nisip,sunt urmele
Pasilor tai peste sangele meu,sclavul tau...
Ia-mi viata caci eu nu pot,pentru ca sunt condamnat
Sa traiesc pe veci,pana ce persoana pe care o iubesc ma va ucide.
Asa ca ia degraba pumnalul si infige-l adanc...
Decojeste-mi pielea capului,si privind prin gaurile ochilor,
Pune intrebarea suprema ,,A FI,SAU A NU FI?'' Caci la fel ma intreb,
Stand pe acoperisul raiului,si privind in gol ...Are rost oare,sa ma arunc?
Iar Dumnezeu ma va prinde de mana si ma va tine asa,pana ce voi rosti
,,NU ,NU MA LAS AMAGIT DE NECURATUL'',,EL SE LASA AMAGIT DE MINE''
Unde a mai intalnit el asa o poveste de dragoste fara inceput si sfarsit?
Sub chip de om,mi-a rapit suflarea,si am ramas intr-o eterna uimire,
Crezand ca am gasit fericirea!In viata,tot ce e bun,este rau!
Intelegi aceste neintelesuri pe care se pare ca eu le inteleg?
Nu.Nu ai cum,pentru ca tu crezi in ele,nu le subestimezi.